EDITURA INTERMUNDUS

COLECŢII ŞI AMINTIRI ŞI BIRUINŢE

Imaginile tulburătoare din colecţia „Marieta şi Bucur Chiriac“ şi „tabloul“ ei generos şi atât de bogat mi-au produs enormă bucurie şi nespusă nostalgie. Aici a venit iarăşi Toamna târzie. Unde mă aflu sunt lanuri de porumb, acum uscat, al căror fâşâit mă duce undeva „acasă“. Tot ce se descrie este important pentru istoria colecţiei şi a Bucureştiului de azi. Cunosc bine strada Povernei („locul casei-muzeu“, dispărută azi): umblam pe acolo în anii liceului şi studenţiei când căutam petece de Bucureşti etern. (Fantazam că mă pot „pierde“ într-un timp ideal dacă voi şti să aflu „locuri“, deschizând porţi.) La fel ştiu „Colecţia Ghiaţă“ şi casa în care era adăpostită în Cotroceni. Asemenea umblam pe acolo şi în vecinătate. Străzile erau, atunci, liniştite, parfumate şi în acele locuri, ca şi în Floreasca, erau castani sălbateci.

Colecţia Marieta şi Bucur Chiriac, istoria ei în scurt, aşa cum mi-a prezentat-o Artur Silvestri în eseul său, este o capodoperă. Am citit-o de câteva ori şi o voi reciti. Ce pot spune este că dacă tot ce s-a scris din 1990 şi până azi; tot, absolut tot, ar dispărea şi ar fi să rămână această relatare, întreaga „epocă“ ar putea fi reconstituită,cu măreţia ei şi cu josnicia ei. Mai mult încă, identitatea românescă ar apărea triumfătoare, dincolo de orice cusur. Nădăjduiesc că autorul va include acest text într-un volum cândva. Vă rog să mă credeţi, este eminent! Nu are rost să descriu toate detaliile care mă îndeamnă să spun ce am spus, ar însemna să „copiez“ din nou textul. Dar se află acolo oameni minunaţi, o epocă ruşinoasă, oameni de nimica, indiferenta complice (trădarea oamenilor cumsecade) şi culmea, sfârşit bun.

Faceţi o faptă bună pentru care Dumnezeu vă va răsplati, ajutând în ceasul al doisprezecelea la aşezarea cu folos a colecţiei Chiriac. Din cele spuse şi auzite am înţeles că această colecţie poartă „în nuce“ povestea Neamului nostru.Încercări istorice dintre cele mai crude i-au stat împotrivă, împrejurări şi entităţi negative au căutat să o fărâme şi nimicească şi iată că în final „biruit-au gândul“. Acestor oameni nu mai trebuie să le fie teama. În clipa în care vor deschide ultima „poartă“ vor fi pentru totdeauna „acasă“. SUA, 11 noiembrie 2006

ALEXANDRU NEMOIANU
_________________________________________________________________________________________

SUMAR:

Artur Silvestri – O parte din „România tainică“; Bucur Chiriac – Spovedania unui colecţionar de artă; Ion Irimescu – „Oameni care se dăruiesc binelui“; Vasile Parizescu – O Danie omenească; Mihai Ungheanu – Colecţionarul de vocaţie; Alecu Ivan Ghilia – O faptă jertfelnică; Marin Sorescu – O casă cu parfum de epocă; Teodor Meleşcanu – „O fundaţie culturală autentică“; Radu Cârneci – Nobila patimă; Gheorghe Istrate – Fiii nerisipitori ai unei valoroase colecţii de artă: Marieta şi Bucur Chiriac; Liviu Onu – „Gândurile noastre cele mai frumoase“; Dan Hatmanu – „Un act de cultură care mă entuziasmează“; George Macovescu – „Şi în România cresc oameni la chip şi la suflet“; Ion Butnaru – „Un veritabil muzeu“; Florentin Popescu – O inimă cât Munţii Buzăului…; Alexandru Lungu – „Colecţia este copleşitoare“; Dragoş Morărescu – „O frescă a efortului creator românesc“; Dumitru Trancă – „Minunaţi oameni care mai au suflet şi aplecare spre frumos“; Ion Horea – „Această casă de la marginea cerului“; Ileana Coman – O viaţă închinată artei româneşti; Cella Neamţu – „Totul era vrajă şi farmec“; Ivan Alexandrov – La Bucureşti, în casa unui prieten; Petre Ghelmez – „În casa voastră păzită de îngeri“; Vasile Grigore – „Luminare“ şi „bucurie“; Petre Oprea – „Oglinda gustului artistic avizat“; Ion Brad – „Un cadou puţin obişnuit în vremurile noastre încă întoarse pe dos“; Elena Uţă Chelaru – „Ochii luminaţi de fericire“; Ion Murariu – „Am văzut cea mai importantă colecţie de artă particulară din viaţa mea“; Marin Gherasim şi Aurelia Gherasim – „Aceşti oameni adevăraţi cum puţini sunt“; Ion Rotaru – „Salonul meu…“; Gheorghe Ciobanu – „Am primit botezul artei de la el“; Alexandru Oproescu – „Restituind o parte din fiinţa hărăzită de Dumnezeu“; Lazăr Băciucu – „Fiecare a lăsat în urmă ceva“; Alexandru Nemoianu – Colecţii şi amintiri şi biruinţe; Artur Silvestri – Marea seninătate
_________________________________________________________________________________________

Descarcă aici, gratuit, această carte: >>>